Ce este testarea pe animale: întrebări şi răspunsuri

Ce este experimentarea pe animale (vivisecția)?

Vivisecția este o metodă de cercetare care permite utilizarea animalelor vii în scopul dezvoltării cunoştințelor biomedicale. O nouă susbstanță sau un nou medicament sunt în mod obligatoriu, prin lege, testate pe animale înaintea introducerii lor pe piață.
S-a demonstrat însă că acest tip de cercetare pe bază de animale este nu numai inutilă, ci şi periculoasă şi iluzorie, pentru că e fondată pe o eroare de ordin metodologic, care consideră animalele drept un model fiabil pentru om. Or, în realitate, nicio specie animală nu serveşte ca model pentru o alta, iar concordanțele între două specii, atunci când se pot verifica, nu sunt evidente decât a posteriori.

Experimentarea pe animale este periculoasă pentru om?

Da, în două feluri:
1) Permite testarea pe oameni a unor substanțe ale căror efecte, de fapt, nu au fost suficient verificate (pentru că, după cum s-a menționat mai sus, testele pe animale nu produc rezultate valabile pentru om, fie ele şi aproximative), şi fiecare specie reacționează într-un mod propriu şi specific (chiar şi şoarecele şi sobolanul, care sunt specii foarte apropiate, au reacţii diferite în 43% din cazuri). Din acest motiv, maladiile dezvoltate de pe urma tratamentelor astfel concepute constituie a patra cauză de mortalitate în țările industrializate;
2) Există riscul de a exclude substanțe care, dimpotrivă, ar putea fi utile în cazul omului, dar care au avut, ca defect, faptul că s-au demonstrat toxice pentru mai multe specii animale.

De ce este condamnabilă vivisecția?

Vivisecția este deopotrivă condamnabilă din punct de vedere etic, fiind un exemplu extrem pentru comportamentul antropocentric (care afirmă superioritatea omului asupra celorlalte forme de existență), păgubitoare în mod grav pentru toate drepturile: ale oamenilor şi ale animalelor. Vivisecția este şi rămâne o crimă, în ciuda tuturor argumentele care ar putea-o justifica: fie că se invocă "binele umanității", fie că, precum în majoritatea cazurilor, sunt în cauză, în mod exclusiv, diverse interese personale şi profesionale..

Cum se explică faptul că experimentarea pe animale se practică încă?

Astăzi, testele pe animale sunt impuse prin lege, pe de o parte din cauza unei anume inerții a mentalităților care au întârziat dintotdeauna schimbările din societatea omenească, iar pe de altă parte, din cauza giganticelor interese economice şi preofesionale legate de această practică, şi care merg mult mai departe decât simplul comerț cu animale. Experimentarea pe animale reprezintă încă mijlocul ideal de lansare într-o carieră şi de publicare în revistele ştiințifice. Şi este profitabilă, în special, pentru diferite industrii, pentru că oferă rezultate comerciale:
1) experimentarea pe animale este un pretext pentru experimentarea umană, însă fără garanții suficiente (individul uman devine, la rândul lui, un cobai pentru orice nou produs lansat pe piață);
2) experimentarea pe animale le permite fabricanților să determine în avans răspunsul scontat pentru un test (e suficient, pentru acest lucru, să aleagă specia animală care să-i ofere rezultatul dorit);
3) experimentarea pe animale le oferă fabricanților un alibi solid pentru a trece la testările clinice pe om, susținând că "nu există niciun pericol", întrucât "toate testele pe animale au fost efectuate". Însă, în cazul în care medicamentele provoacă tragedii, aceiaşi fabricanți vor susține că testele pe animale nu sunt întotdeauna valabile, permițându-le marilor firme să decline orice responsabilitate şi să refuze plata despăgubirilor care li s-ar putea imputa.

Statistici:

• Numărul animalelor ucise în decurs de un an, în laboratoarele de cercetare din întreaga lume, este estimat la 500 de milioane, însă e greu să avem acces la date foarte precise. La fel de greu precum să obținem filme sau imagini din laboratoare, unde totul se desfăşoară în cel mai strict secret.

• Circa 60% din animale sunt folosite pentru testarea medicamentelor, restul pentru cercetarea medicală (studierea bolilor), teste pentru produse cosmetice, pentru cercetarea bolilor mintale, pentru cercetarea din armată şi educaţie. Testele de toxicitate sunt transversale, incluse în fiecare din toate aceste categorii şi reprezintă circa 75% din totalitatea experimentelor pe animale. 60% din aceste experimente sunt efectuate în laboratoare private, 33% în şcoli de medicină şi în universități, iar restul de 7% în instituții publice.

• Animalele suportă amputarea corzilor vocale, sunt otrăvite, arse, orbite, înfometate, mutilate, congelate, decerebrate, supuse şocurilor electrice, infectate cu virusuri care nu afectează în mod obişnuit regnul animal. 70% din toate aceste experimente se practică fără anestezie, iar 30%, sub anestezie parțială.

Care este poziția comunității ştiințifice şi a societății civile de azi față de vivisecție?

De câţiva ani deja, un număr în creştere continuă de cercetători aparținînd diverselor domenii ştiințifice denunță caracterul iluzoriu şi periculos al modelului animal, îndeajuns de numeroşi spre a anunţa sfârşitul testelor pe animale.
Fapt demonstrat clar de cîteva exemple:
1) În Statele Unite, NRC, Consiliul Național pentru Cercetare, a anunțat o "schimbare radicală" care va conduce la eliminarea progresivă a testelor pe animale, considerate ca prea puțin fiabile;
2) Reviste ştiințifice de mare prestigiu, cum ar fi New Scientist, Nature, British Medical Journal, Scientific American, acordă o pondere tot mai mare opoziției față de experimentarea pe animale;
3) Raportul final al celui de-al "VII-lea Congres Mondial despre metodele alternative la experimentarea pe animale (Roma, 2009)" a anunțat sfârşitul testelor pe animale, ținând cont de noile metode disponibile, apte să ofere răspunsuri cu mult mai fiabile, complete, rapide şi mai puțin costisitoare.
Protestelor comunității ştiințifice s-a alăturat, de altfel, apelul a 86 % de cetățeni care se declară împotriva experimentării pe animale (Eurostat 2006).

În Europa, vivisecția îşi trăieşte ultimele ceasuri?

În ciuda acestei presiuni populare de dată relativ recentă, mobilizarea împotriva vivisecției a înregistrat un enorm regres în Europa, cu ocazia adoptării, la 8 septembrie 2010, a noii directive privind experimentarea pe animale (revizuind Directiva 86/609), care se dovedeşte chiar mai defavorabilă decât textul precedent.
Această nouă Directivă nu numai că nu deschide calea metodelor substitutive, ci permite chiar recursul sporit la experiențele pe animale, ceea ce reprezintă un recul net în triplu sens: în ceea ce priveşte drepturile animalelor, în privința securității sănătății umane, şi, în fine, pentru domeniul ştiințific.
Inițiativa europeană STOP VIVISECTION s-a născut din refuzul nostru față de această nouă directivă şi din dezideratul de a vedea legile adaptate, în cele din urmă, voinței şi binelui cetățenilor.